You…and me?

Nu cred ca as avea un cuvant potrivit sa descriu ultima saptamana…sau poate? Daca incerc destul de mult ajung la cuvantul “haotic” care nu cred ca ar fi suficient de puternic pentru toate cele intamplate.
E luni, prima zi de saptamana. Cum s-ar zice intr-o companie americana, I may have a case of the Mondays. M-am sculat cu un chef inimaginabil de a nu ma da jos din pat si a nu merge la facultate, mai ales ca afara era ceata si frig. Pun mana pe telefon si incerc sa o sun pe Diana sa o intreb daca merge la intalnirea cu profesorul de licenta…ioc. O sun a doua oara, same answer as before. O mai sun de vreo 3 sau 4 ori pana ma hotarasc sa ma intorc pe partea cealalta si sa ma culc la loc. Incerc sa adorm prin zgomotele din camerele alaturate, pentru ca lumea nu are ceva mai bun de facut decat sa se fatie prin casa pe un parchet care face zgomot la fiecare pas, si asta la ora 6 jumate dimineata. Dupa cateva ore de trezit intermitent de diferite mesaje sau persoane care nu au somn, ma scol in final si ma pregatesc sa plec la orele din ziua asta. Si ziua mereu incepe cel mai bine cand un membru al familiei se comporta de parca nu ar fi existat o discutie in seara precedenta, discutie incheiata tin sa mentionez, si incearca sa o ia de la capat, just like that, out of nowhere, like the sky is blue ( or grey, ca tot vorbim de ziua de azi ). Nu intru in detalii, sunt prea plictisitoare pentru a fi scrise, chiar si cu sarcasmul meu de ziua de azi.
Pentru ca sunt o fata mai speciala, o sa iau saptamana trecuta in ordine inversa, incepand cu ziua de ieri.
Duminica, thank God, o zi relativ normala. Not that much to say about it, doar ca dintr-un motiv sau altul stomacul meu a decis sa faca greva si sa nu accepte nici un fel de mancare (  stress anyone? ). Claudiu a fost nevoit sa faca un drum pentru a ma culege cum nu puteam sa fac doi pasi de una singura ( stiu ca am mai zis, but thank you ). Aveam planificat pentru mai tarziu un joc de carti cu Geo si Alina. It did happen, cu cateva peripetii demne de copil de clasa intai care se supara ca cineva i-a luat creionul in gluma si apoi refuza sa mai se joace. Yeah well…sunt unele lucruri care la 19 ani nu prea iti mai sunt permise, cum ar fi sa te superi ca cineva a zis ca ai pierdut cand tu zici ca ai castigat. It’s a card game dude, grow the fuck up.
Sambata….oh da sambata. N-ai simtit niciodata ca ai vrea din toata inima sa ai o masina a timpului si sa poti sa te duci back in time? Just to stop some things from happening so that your life will be better in the future? Well, asa m-am simtit eu sambata seara cand am ajuns acasa si stiam ce o sa ma astepte dupa peripetia de la pranz. Si asta numai pentru ca lumea inca nu a invatat ca sa mori cu mandria in brate nu este un lucru nobil si nici dezirabil de persoanele din jur. Poate ajungi sa ii enervezi pe unii cu un asa comportament…unii care chiar nu au nici cea mai mica vina, cum as fi eu. Stiu ca e mult mai usor sa iti razbuni nervii pe cea mai apropiata persoana de tine in momentul ala, dar cand acea persoana ( me, again ) n-a gresit cu nimic, taci naibii acolo si te abtii, nu incerci sa ii inventezi vina numai ca sa ii demonstrezi ca poti sa ii zici vrute si nevrute. Si mai apoi, cand evident ma enervez pentru ca asa sunt eu, ma enervez relativ repede cand stiu ca am dreptate si totusi mi se refuza cu incapatanare explicatia, sa inceapa sa mi se zica ca nu am dreptul sa spun nimic la cat de vinovata sunt. Excuse me? Did I miss something? Eu am dreptate in ce zic, si tot eu sunt aia luata peste picior si acuzata? Since when? Evident, continuarea discutiei era de prisos. Am invatat si eu ca sunt unele momente in viata in care trebuie sa taci pentru ca nu ai cum sa o scoti la capat altfel, mai ales cand oponentul este prosteste de mandru si nu ar accepta ca greseste in veci….sau in cazul asta oponentii.
Cat priveste ziua ca atare, intre pranz si seara, totul a fost ok…ma rog, cat de ok se poate. I killed the Flamelurker in Demon’s Souls…and the Old Hero…and the Storm King ….and the Dragon God ( well acolo am avut putin ajutor…putin mai mult )…and the Fool’s Idol…wah I was busy o.o
Acum, doar n-am innebunit sa scriu despre fiecare zi in parte, nu? Nici eu nu mai tin minte la fiecare in parte ce s-a intamplat, asa ca o sa fac un rezumat al saptamanii trecute, care incepe asa:
Este fizic imposibil sa fii in doua locuri in acelasi timp. Oricat at vrea profesorii sa ne descurcam, nu am cum sa ma impart in doua daca nimeni nu e dispus sa faca un compromis. Astea fiind zise…si faptul ca unii nu au ce cauta in invatamant cu asa atitudine de demoralizare cum am vazut saptamana trecuta, as putea sa inchei sirul evenimentelor sperand ca saptamana asta sa fie mai bine, although I somehow doubt it.
Ah si ca am pomenit de Demon’s Souls, yeah I’m a girl with not so much gaming experience, but heck, I’ll finish this game, no matter how difficult it is. Si asa mai am putin din el si termin ( putin…relativ…am terminat 2 lumi jumate pana acum … nici nu vreau sa ma gandesc la lumea 5…it’ll be a bitch ) dar da…cum ziceam, o sa il termin. And I don’t care what a friend of mine says ( actually I found that a bit insulting really, he told me that if I indeed finish the game, if I finish it in a year that doesn’t make me good at it, and as much as he may be right, this is not the case. I’m playing rarely because I have no time, not because I’m staying 20.3 hours at one level, so I don’t find that remark fitting for my situation ), I don’t need to be a game freak to beat this game. [end of rant]
Mai e ceva de zis?…bine ar mai fi multe, dar nu genul de chestii care ar putea fi zise intr-un blog…desi…at some point, with some people…you just can’t be nice anymore. I mean, stiu ca sunt genul de persoana curioasa, poate nu e un mare atuu al meu…heck it’s not even a quality I know, dar asa sunt eu si cand ma mananca trebuie sa ma scarpin chit ca probabil imi iau si pielea cu mine cand o fac. Cam ca azi. ( Stii nu? Ti-am zis ca asa sunt si chiar nu cred ca as vrea sa schimb asta la mine. Imi place sa fiu curioasa si imi place sa stiu lucruri, chit ca unele ma enerveaza cand le aud, dar asta e, daca ma ard, ma ard. )
Si acum sa inchei acest lung post, o sa mai explic doar de unde e titlul si apoi gata. It’s easy, it’s from a song I listened to the whole day.  Enjoy:
Till next time…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s