Year 0 – 2011

Nu nu, nu are legatura cu profetiile apocaliptice pentru 2012, titlul are o semnificatie personala. Dar inainte sa intru in detalii asa de interesante : La multi ani. Un an nou si tot nou cum zice Vlad ( a new, very good friend which I intend to keep…locked up in chains if necessary😀 )
Desi, 2010 nu a fost un an cu totul rau, it had it’s ups and downs, like always, dar as dori ca unele lucruri sa se rezolve in 2011, daca nu de la sine, macar prin interventie. Desi daca stau sa ma gandesc, cel mai important s-a cam rezolvat deja, daca e sa ma iau dupa tot ce mi se zice. De cateva luni de acum chiar. Recunosc, si eu cand imi pun mintea cu ceva, nu ma las pana cand nu o vad facuta. Poate nu e cel mai admirabil lucru, pentru ca uneori lucrurile pot lua o intorsatura nu prea placuta, insa asa sunt eu. De asemenea, sunt genul de persoana care nu crede ca trebuie sa zica explicit cand nu vrea ceva, daca a lasat de inteles lucrul asta…and not too subtle too, I might add. Dar, cum e si normal, la multe lucruri, this type of thinking comes back and bites you in the behind. Si cum nu sunt o persoana care trece usor peste anumite lucruri, totul o ia intr-o directie gresita.
As vrea sa zic ca in 2011 o sa ma schimb, dar nu. In unele privinte o sa raman la fel. Bine, asta n-are nici o legatura cu new year’s resolutions, dar are legatura cu data de 29…30…intre 29 si 30. Am zis in unele privinte, insa in ceea ce priveste comunicarea, increderea, la compartimentul asta va fi de lucrat. Am inceput deja renovariile. Dar opiniile vechi in legatura cu anumite persoane/lucruri vor ramane la fel. La fel si modul meu de a aborda unele lucruri, because it hasn’t failed me yet. Reticentele mele ar trebui si ele rearanjate, sa intru cu matura sa mai fac curat, because some things change. I still hate it when people accuse me of some thing I didn’t do, sau ma rog, cand sunt privita ca o oglinda pentru unele persoane. Cred ca am mai zis asta intr-un post anterior, nu am nimic impotriva cu injuriile sau cu faptul ca sunt facuta nesimtita, dar ma enerveaza ipocrizia si victimizarea. And I know I wasn’t wrong in what I did because hey, karma proved me right.
Din anul 2010 am invatat un lucru esential though, si e cam neplacut cand ti se demonstreaza pe propria piele. Tine prea multe lucruri in tine si la un moment dat, o sa dea pe afara. Literally. Mereu am considerat ca daca lasi sa treaca unele evenimente mai neplacute, daca nu te mai gandesti la ele, sau daca nu zici nimic, o sa uiti eventual de ele si o sa iti vezi in continuare de viata. Heh, I wasn’t completely wrong, but I wasn’t right either. Poti sa iti vezi in continuare de viata, doar ca acele evenimente o sa fie mereu acolo pana cand you deal with them and make them go away. Macar am intrat in 2011 cu ele rezolvate…oarecum…bine, cu ele zise. Sounds more accurate this way.
Acum, sa trec la lucruri mai vesele, am sa povestesc putin din noaptea de revelion, cel putin partea care tine de inghet, ca restul a fost bine si cald. Am iesit cu Claudiu si Vlad sa vedem artificiile. Vroiam sa iau si camera cu mine, dar cand m-am gandit la cat de frig e afara m-am decis ca inca mai am nevoie de degetele mele si nu vreau sa ii rog pe altii sa le culeaga de pe jos. Asa ca aparatul de fotografiat a ramas la caldura unde probabil a fost folosit de Eddy ( Claudiu’s chinchilla ). Dupa ce am degerat bine, au inceput si artificiile, la 12 noaptea, desi eu cu Vlad eram confuzi la inceput cat e ceasul exact. Proves mine was right and his was ahead. Cine se plange in general de Bucuresti, inseamna ca n-a vazut ce foc de artificii ne poate da.  A fost frumos, si oricine zice ca nu, well he/she’s got some missing marbles from my point of view. Vlad ne-a demonstrat cat de mult ne iubeste in seara aia. Un nenea de langa noi tocmai a tras cu niste artificii care au explodat mai jos decat trebuiau. Nimic serios, doar ca am surzit pentru cateva momente. Am vrut sa ma uit in dreapta sa ii zic lui Vlad ceva si am descoperit ca domnul se refugiase la intrarea de la Unirii fara sa ne anunte si pe noi🙂 yeah, we love you too Vlad. Dupa ce s-a terminat totul ne-am intors si incalzit cu sampanie si vin fiert…and some Soul Calibur ( unde Vlad a demonstrat ca poate sa fie un gamers frustrat ) …and some Easy A…and some Shit my dad says. Was fun, pacat ca s-a terminat repede. But times fly when you have fun. Oh, forgot to mention. Eddy hates Vlad. A trebuit sa il mutam sa ii facem loc lui Vlad sa doarma si el, and Eddy stared at him all night with a murderous intent. I think he’s still plotting.
Ziua urmatoare a fost o zi de lenevit si stat in pat. Your typical after new year day.
Anul asta o sa fie interesant totusi, mai ales ca in vara am licenta, si apoi examenul de masterat. Not really looking forward to it, dar trebuie sa trec si prin asta ca orice student care vrea o slujba oarecum bine platita. Pana atunci, doua sesiuni si inca un semestru. Fun fun fun. Oh da, si sa nu uit de practica.
Cam atat am de zis, pentru acum cel putin. Stiu ca n-am  mai postat de mult, dar nu s-a intamplat nimic prea interesant ce ar trebui relatat sau ma rog, memorat intr-un post pe blog. Am zis tot ce aveam de zis, daca nu o sa mai pun intr-un post viitor, daca imi mai amintesc de ceva. Pana una alta, I would like to introduce you to Eddy:
IMG_3756 IMG_3643IMG_3822

 

He’s an adorable little thing.
Till next time…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s