Cluj

Mi s-a zis din prea multe locuri că trebuie să mă duc să vizitez Clujul pentru că e cel mai minunat oraş de pe suprafaţa României, aşa că în vacanţa asta dintre semestre am decis să trag o fugă până în Cluj, the city where people fart roses. Zis şi făcut. Luat bilete la ora 06:30, timp estimat de sosire la 16:15, întors acasă, facut băgăjelul, luat una bucată Claudiu la chinuit cu mine şi plecat spre Cluj. La 05:30 eram în gară, la veşnicul Mec, încercând noul lor mic dejun. Am ajuns la concluzia că oricât de foame mi-ar fi, tot gust de carton o să aibă, aşa că m-am resemnat în scaun înjurând mental pe oricine care lăsa uşa deschisă. La 05:55 trenul a sosit în gară şi am fost scutită de nevoia de a găsi noi înjurături pentru a nu mă repeta prea des. Spre marea mea surpindere, trenul a plecat la timp ( spre deosebire de Braşov unde am fost nevoiţi să stăm în gară o ora ) şi a şi ajuns la timp. Double shock. Timpul pe tren a trecut relativ repede având în vedere faptul că eu mai mult am dormit, fiind cam ruptă de somn, apoi am citit şi căscat ochii pe geam. Pentru Claudiu ( care face o pernă foarte comfortabilă ţin să menţionez )…well he did read all them time…so I guess it was ok for him too.

Ajunşi în Cluj, primul lucru făcut a fost să tremurăm de frig…apoi am luat un taxi înspre pensiune unde ne-am cazat şi ne-am dat seama ca poate totuşi ar fi fost o idee bună să ne uităm la vreme înainte să plecăm. După ce am mai luat un strat de haine pe noi am decis să mergem să mâncăm ceva mai consistent decât ronţăielile de pe drum. Luat un taxi până în centrul istoric ( pentru că habar nu aveam unde anume să o luăm la picior şi era prea frig pentru bântuilei ) şi de acolo la picior în căutarea unui bancomat BRD. Cum se întâmplă mereu când cauţi ceva şi ai nevoie neapărat de acel ceva, nu găseşti şi cum nici nu ştiam pe unde anume mai suntem sau în ce direcţie trebuie să o luam, am folosit metoda clasică: stânga sau dreapta? When in doubt, turn right. Când am zis că mai mergem puţin si dacă nu găsim, o lăsăm baltă, am vazut că ne apropiam de gară. Evident, trebuie să fie bancomate lângă gară nu? Da ( următoarea zi cât am mers cu taxiul, vedeam bancomate BRD aproape la fiecare pas… ). Căutarea pentru un restaurant nu a fost spectaculoasă, am mers drept până am dat de ceva ce arăta bine, intrat şi comandat. Cel mai important pentru mine era că aveau căldura. Cât am mai stat în restaurant începuse să ningă. Clar, nu ne-am ales vremea potrivită să venim să vizităm Clujul. We called it a day after we ate.

Ziua următoare a început în plina forţă. Ningea de dimineaţă. Cât am coborât să mâncăm micul dejun, se transformase în ploaie aşa că am hotărât să vizităm un muzeu, dacă afară nu se putea sta. Am ales muzeul de artă, ambele expoziţii, cea permanentă şi cea temporară. Cea clasică a fost chiar interesantă, plăcută, cum mă aşteptam să fie…sentimentul transformandu-se rapid în unul de what the hell?! când am intrat la galeria de artă modernă. Sunt mai de modă veche…poate…nu ştiu nici eu sigur, dar chiar nu pot să inteleg ce anume este artă într-o carte ruptă, cu paginile mototolite, pe un suport şi cu titlul “Neînţelegere” sau într-o hartă tăiată bucăţele şi numită “Shattered world” sau “Chopped world” nici nu mai ţin minte exact ( când am zis că pot şi eu să fac aşa ceva, Claudiu a argumentat că spre deosebire de mine, cei ce au făcut “operele” respective au ştiut să le şi vândă ca artă… truth hurts ). Următoarele exponate m-au lăsat şi mai mult cu sentimentul descris anterior, cu cât mergeam mai mult prin săli şi mă uitam la exponate. Chit că unele chiar arătau bine, habar nu am ce naiba a vrut artistul sau artista să zică prin creaţia respectivă. Cel mai mult m-a dat pe spate o pungă albastră plină cu niste bucăţele de…ceva, nu mi-am dat seama exact ce era în ea, pe un scaun, pe spătar fiind aşezată o blană de vulpe şi un ochi de femeie decupat dintr-un ziar. Titlul era “Ceaţa”. Am ieşit din muzeu simţindu-mă proastă în ceea ce priveşte înţelegerea artei moderne. Claudiu a fost de aceeaşi părere şi căzând de comun acord că suntem anti-modern art understanding, am pornit într-o plimbare, ploaia oprindu-se cât am încercat noi să înţelegem semnificaţia diverselor exponate. Frig tot mai era, cancer chiar, şi din păcate n-am putut să fac aşa de multe poze pe cât aş fi dorit. Ne-am plimbat cât am mai rezistat, făcut câteva poze, până nu mi-am mai simţit degetele vrut să mai vizităm un muzeu dar nu am găsit intrarea şi apoi retras în cameră unde era cald şi bine.

Din păcate, următoarea zi aveam biletele de întoarcere, fix când ieşise soarele şi se mai încălzise cât de cât afara. Vremea nu a ţinut cu noi, asta e clar, dar avem de gând să ne întoarcem la vară, şi să putem vizita cum trebuie oraşul. Am văzut nişte locuri frumoase cât am reuşit să ne plimbăm iar Clujul este un oraş frumos, although people don’t fart roses. Drumul de întoarcere, la fel, fără peripeţii, am ajuns la timp…din păcate. Evident, sentimentul de “nu vreau să mă întorc” e mereu prezent, aşa cum e de fiecare dată când ştiu că s-a terminat călătoria.

Pozele o să le pun în alt post probabil, acum sunt prea obosită să mai stau de ele, chit că sunt puţine.

Till next time…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s