Zelda child

That I am, and proud of it. Vlad a făcut greşeala de a îmi aduce aminte de Zelda ( he also christened me as a Zelda Child ). În innocenţa lui, mi-a dat un link cu jocul vechi online iar copilul din mine şi-a adus aminte de toate serile petrecute în faţa televizorului, cu gamepadul în braţe încercând să avansez în joc. Acum stau şi joc Zelda pe PSP, încercând să retrăiesc puţin momentele copilăriei.

Nindendo 64 nu a fost prima mea consolă, dar a fost cea cu jocul preferat, Zelda, The Ocarina of Time. Ţin minte cât de curioasă ţopăiam în jurul mamei când a ajuns acasa cu o cutie în mână, cât de repede a ajuns consola în priză după ce a fost despachetată. Venise cu două jocuri. Mario ( evident, Nintendo ) şi Zelda. Am început cu Mario, am înţeles despre ce era vorba şi am trecut la Zelda, unde am rămas pe restul zilei. Era ceva nou, ceva interesant cu un personaj nou şi o poveste promiţătoare. Muzica mereu o să mi-o amintesc cu mare plăcere, în special tema clasică din Zelda.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest joc era faptul că nu îţi dădea mură în gură tot ce trebuia să faci. Îţi dadea indicii, cel mult, o vorbă zisă în treacăt de un personaj din joc, dacă aveai norocul să te duci să vorbeşti cu el. Îţi spunea legende din care trebuia să extragi esenţialul iar apoi trebuia să culegi restul informaţiilor umblând prin lume, vorbind cu oameni punând cap la cap zvonurile. Nu de puţine ori se întâmpla să mă plimb prin lumea jocului gândindu-mă ce trebuie să fac, încercând să îmi dau seama unde trebuie să merg sau cu cine trebuie să vorbesc. Îmi plăcea că te punea să gândeşti, să participi activ la joc, nu doar să apeşi butoane.

Apoi erau secretele ascunse în joc. Dacă pentru povestea principală trebuia să îţi pui capul la treaba, să legi firele şi zvonurile, pentru secrete trebuia să munceşti de două ori mai greu. M-aş întoarce oricând în acea vreme, să pierd nopţile căutând comori, să mă bucur când am descoperit un secret şi să fiu curioasă de povestea principală.

Am jucat destule jocuri de atunci, unele cu poveste bună, altele cu grafică bună, altele cu ambele bune, însă nimic nu a reuşit să depăşească Zelda. Va rămâne mereu jocul meu preferat, jocul copilăriei mele la care m-aş întoarce oricând cu cea mai mare plăcere.

Till next time…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s