Dacă am noroc…

Mă scol eu cu noaptea în cap, sperând să nu prind aglomerația de pe lume la depunerea dosarului pentru sală, mișun chiaună prin casă, reușesc să nu îmi pun pantalonii în cap, ci la locul lor, reușesc să mă fac să arăt cât de cât decent, și plec. Prima oprire, să iau dosarul. Ajung în fața ușii într-un final, apăs pe clanță și…nimic. Mă uit mai bine „Program 10:00 – 20:00”. Bine, poate nu vine la 10. Stau 10 minute, 20 de minute, deja la 40 de minute începea să mi se cam subțieze răbdarea. Pun mâna pe telefon și îl sun pe instructor să aflu și eu cam la ce oră se deschide exact, poate programul de pe ușă nu era pus bine, mă gândeam eu. „Ah, păi vine pe la 12, daca ai noroc.”

Cu așa răspuns mă întorc acasă, să am de unde să plec iar, și să am de ce să stau o mie de ani la coadă după ce reușesc, într-un final glorios ( vorba lui Geo ), să îmi iau și eu dosarul, pentru că de ce naiba ar veni cineva la ora la care trebuie să vină, mai ales când mă grăbesc. Încep să cred că în zile ca astea, universul coplotează împotriva mea.

 

Till next time…

Advertisements